Săptămâna trecută m-a sunat un manager care a participat la cursurile noastre şi cu care ţin legătura. Mi-a povestit o situaţie, care pentru el era inexplicabilă şi oarecum supărătoare. O subordonată a primit o oferta de la o altă companie, cu aproape 50% mai mare decât salariul actual, el a făcut eforturi să îi poată face o contraofertă similară, iar subordonata a spus că se gândeşte, nu a acceptat pe loc. Salariul oferit era cam mare pentru competenţele subordonatei, iar managerul era extrem de uimit că, după ce timp de un an o învăţase ceea ce trebuia să ştie în jobul în care era la început, acum aceasta „era lipsită de recunoştinţă şi fără competenţele complete” şi vroia să îşi ia tălpăşiţa.
Prima întrebare pe care i-am pus-o a fost din ce generaţie face parte subordonata. A identificat-o imediat şi mi-a spus că din Generația Y (Millennials) . Atunci mi-a fost clar:
- pentru generaţia Y munca este un contract: ei muncesc pentru angajator, le oferă timpul, energia si eforturile, iar angajatorul îi plătește un salariu
- ei caută joburi care să le asigure o experiență de un an sau doi, nu angajamente pe termen lung
- ei au nevoie de provocări permanente şi au o oarecare doză de narcisism
- cei din Generaţia Y caută o muncă cu semnificație şi vor flexibilitate.
Pentru a-i reţine într-o organizaţie sau într-un job, managerii au sarcini grele de îndeplinit:
- să le fie sau să le ofere un mentor
- să-i asculte
- să le ofere feedback rapid și des
- să le creeze joburi în care să aibă flexibilitate, iar munca lor să aibă un sens
- să-i provoace
- să creeze echipe care încurajează colaborarea
şi multe altele.
Iar managerii îi tratează de multe ori aşa cum ar trata membri ai propriei generaţii.
Dacă aveţi dificultăţi similare cu managerul descris, în cursul nostru „Managementul noilor generaţii” puteţi afla câteva soluţii, pe care le veţi aplica dacă vă păstraţi mintea deschisă :-).
Articol scris de Adriana Bădescu în colaborare cu Codruța Mirci
